Copil la purtator

Ne vedem la Iulius Mall, duminica de la 17.00?

Săptămâna Internațională a Alăptării 2012, 1-7 august

O frantura din minunatele momente pe care le ofera alaptarea:

Alaptarea dupa cezariana

Mi-am dorit din tot sufletul sa nasc. Natural. Sau macar "pe jos" cum spun medicii nostri luminati. Dovada e ca am ajuns la cezariana la 43+ de saptamani, cand deja era bebe in pericol. Asta la prima cezariana. A doua oara nu am mai avut de ales, sau cel putin nu in limitele care mi le permitea situatia financiara / consensul familial. Totusi am sperat. (ca ma blochez intr-un lift, sau vreo incapere si pana ma "salveaza", nasc (stiu, suna aberant. sau disperat)). Am asteptat cu cezariana programata pana la 41 de saptamani.

Prima data a fost crancen cu alaptarea. Am inceput cu renumita tehnica a asistentelor de neonatologie de a trage/strange bine sfarcul pentru a decide daca merita sau nu sa aduca copilul. (ca daca tot nu ai lapte, la ce sa ti-l mai aduca??) 

Noroc cu taticul care vine si vrea sa-si vada copilul. Asa mi-am revazut fetita la aproape 12 ore dupa operatie. Am pus-o la san imediat si fetita mea a luat sfarcul si atras vreo 5 minute (mi se parea mult atunci, avand in vedere ca asistenta mi-a zis ca oricum nu am lapte inca, degeaba pun copilul; numa' se enerveaza) pana a adormit. Nu m-a durut decat burta, sanul a fost ok - deci sigur nu a supt in gol. Vreo 2 zile m-am tot rugat de ele sa imi aduca si mie mai des copilul. Mi-o aduceau satula, cu urme de lp pe la gurita, ca daca tot nu am lapte... O puneam totusi la san de fiecare data. Ea tragea de fiecare data cu sarg cateva minute dupa care adormea. 

A treia zi a picat bomba! Dimineata m-am trezit cu sanii dublu ca volum, stand sa-mi pocneasca. Le-am rugat sa-mi aduca fetita sa o pun la san ca acuma am lapte. Raspunsul: pai acuma ti-s prea tari sanii, nu are cum sa prinda sfarcul asa. Si oricum urmeaza vizita. Mai mulge-te tu si ti-o aducem noi mai tarziu! 

Problema e ca nimeni nu mi-a zis cum sa ma mulg, asa ca pana m-am chinuit eu sa scot ceva, simteam cum situatia se inrautateste tot mai tare. Mi-o aduc in sfarsit pe la 11, o pun la san. A mai detensionat un san cu pretul unor ragade de toata frumusetea. Nu am reusit sa il dau si pe celalalt, care a mai produs ceva lapte intre timp. Si era tot mai tare... 

Si primeam sfaturi la telefon: "ai grija ca sa nu-ti urce laptele la cap, ca innebunesti si mori!" 

Le rog pe asistente sa ma ajute cu mulsul. Doua raspunsuri: 

1. Ia-ti pompa si te mulge cu aia (ulterior am aflat ca ele aveau pompe, dar probabil se gandeau ca eu stiu asta si voi da spaga sa am acces la ele) 

2. Nu am ce-ti face. Numai daca vrei sa renunti cu totul, pot sa-ti dau un medicament. (imi venea sa o trimit undeva)
Primul raspuns mi s-a parut doar rautacios. Al doilea in schimb cred ca poate fi periculos in situatia aia.

Il sun pe sot sa-mi cumpere o pompa si sa o aduca cat mai repede. Primesc pompa si incep sa scot. Super - iese lapte - cate o sticluta de 120 ml din fiecare san - asta fara sa ii golesc. Nu-mi spune nimeni ca nu fac bine ce fac. Ulterior am vazut ca mi-am facut rani la ambele sfarcuri. 

Vine o asistenta la un moment dat si ma cearta: Ca nu vad ca-mi fac edeme? Cine mi-a zis sa ma mulg cu pompa? Ce-i cu sfracurile alea uriase? Cum cred eu ca poate lua copila in gura ei mica atata sfarcu'?  Sa ma pun sa ma mulg cu mana, sa nu mai fiu asa puturoasa! 

Sa va spun ca toate cele cinci zile cat am stat in spital le-am petrecut plangand? Mai bine a spun ca in momentul in care am ajuns acasa, toate problemele s-au rezolvat. Am cautat informatii despre cum sa ma mulg corect, am pus bebelina la san de cate ori cerea. O simteam cu cateva minute inainte de a se trezi, sau mai exact incepeau sa-mi curga sanii de mi se udau si ciorapii in max 2 minute :D

La doua cezariana a fost mult mai ok. Am alaptat peste sarcina - deci nu mai trebuia sa asptept sa "vina laptele. Era deja acolo. (doar una dintre asistente incerca sa-mi explice ca laptele ala nu ii bun de nimic). Am crezut ca de data asta scap de furia laptelui, dar nu mi-a iesit. 

Am crezut ca ma va salva fetita mea, dar din lipsa de paturi in alte saloane am petrecut 5 zile la terapie intensiva, unde erau prea multe chestii tentante pentru un copil de 2 ani. Deci nici asta nu mi-a iesit.

 In schimb canalele erau desfundate, iar eu mi-am luat cartea, mi-am pus palmele calde (in loc de compresa cu apa calda) pe sani si am facut un masaj circular foarte lejer iar laptele curgea in jet pe prosoape, camasi de noapte...

Partea nasoala a fost ca a trebuit sa linistesc mamicile tinere, la prima nastere ca nu asa e normal. Asa e normalul meu. Al lor poate sa fie cu totul altfel. Si ca vor avea lapte suficient chiar daca niciodata nu le va curge jet! 

Eu cred in Dumnezeu. (nu sunt religioasa). Cred ca nici un om, niciodata nu va reusi sa faca ceva mai bun decat a facut El. Si asta include si laptele. 

Ei, asa e simplu sa slabesti!

Discutie cu o vecina, bunica. (M. 2 luni, C. 2 ani si 3 luni.)

ea - Deja ai slabit. Arati bine. Mergi la sala? Da nu-l mai alaptezi, nu?
eu - Cum sa nu, ii alaptez pe amandoi.
ea - Si ai lapte destul?
eu - Da, as mai putea alapta inca doi :D.
ea - Ei, pai asa e simplu sa slabesti! (zise ea cu o oarecare ciuda, de parca as fi trisat la vreun joc)