joi, 14 ianuarie 2016

La ce e buna bataia?

Vreau sa va povestesc putin despre inca prea mult elogiata palmuta. Ca si mama a 3 copii si al patrulea in burtica, si totodata fost copil educat cu palmuta/cureaua/lingura de lemn, etc... simt nevoia sa spun ca educatie nu se poate face cu palmuta. Se poate controla un copil pana la un punct, dar in momentul in care copilul asculta de frica palmei, o va face doar pana este expus palmei. Punct.
Vad prea multi copii in jurul meu care par obedienti cand sunt in prezenta parintilor/profesorilor/altor adulti care ar putea sa-i umileasca (pentru ca sa fim sinceri, ca e palmuta, ca e urechiat, ca e violenta verbala tot umilinta este) si oh cat de disobedienti in momentul in care se simt liberi. Atunci fac toate traznaile care nu le-ar fi facut niciodata daca puteau fi liberi tot timpul.

Vreau sa va spun ca bataile nu m-au oprit nici pe mine sa fac ceea ce era interzis. Nu m-au lasat sa plec undeva? ieseam pe geam si fugeam. Stiam ca voi lua bataie? Eram sigura. Conta? NU! Totusi, am intrat in cele mai mari buclucuri nu pentru ca plecam ci pentru ca nu aveam curaj sa ma intorc acasa la ora la care as fi facut-o daca eram libera ci asteptam sa fiu sigura ca adoarme toata lumea, sa aman bataia si scandalul pe a doua zi.

M-a ferit bataia de fumat? NU! Am fumat de la 12 ani. Slava Domnului, au trecut 7 ani de cand n-am mai facut-o, si nu din cauza bataii :D

M-a oprit sa beau? NU! din contra! Numa' de ciuda! :(

Aud de multe ori pe strada (da, are parintele roman bunul obicei de a umilii copilul si pe strada mergand) chestii de genul: Daca te mai prind ca faci aia au ailalta o sa-ti fac x si y. Si zambesc amar in sinea mea, si stiu gandul copilului, pentru ca era si al meu: " OK, o sa am grija sa nu ma prinzi!" :(( 
Si cealalta: "Daca o patesti, sa nu vi la mine!" Pai nu va merge. Va incerca sa faca si sa dreaga ca sa nu ajunga la tine, draga parinte. Si va intra dintr-un bucluc in altul, tot mai mare. Apoi te vei intreba de ce nu ti-a spus cand era inca problema mica? Cand inca se putea rezolva simplu?

Mi-am lovit vreodata copii? Da :( . Au fost momente in care a iesit la suprafata „educatia primita”, dar imi pare atat de rau si lucrez la asta. Le-am cerut iertare si le-am explicat ca nimeni, dar absolut nimeni pe lumea asta n-are dreptul sa-i loveasca sau sa-i umileasca. Ca Dumnezeu ne-a creat sa fim fericiti! Pe fiecare dintre noi.

Un calugar franciscan mult prea putin cunoscut, care a crescut niste mii de copii spune foarte frumos: „Asa cum din salcam nu poti scoate miere nici cu drujba nici cu toporul, ci cu mangaierea razelor de soare, cu ploaia racoritoare si cu iubirea albinelor tot asa nici din copii nu putem scoate nimic bun cu violenta sau cu amenintarea cu violenta, ci doar cu rabdare, ascultare, iubire si incredere in ei”




sursa: pinterest


2 comentarii:

  1. Bataia e rupta din rai!
    Acolo unde da mama creste!
    ...
    Ce frumos ai scris, da, si eu am primit "sfanta" educatie de pe vremuri si asta nu m-a facut decat sa devin un spirit rebel iar la maturitate sa devin depresiva cand am realizat cate lucruri am pierdut din cauza parintilor, am pierdut sansa de a ma simti iubita, am pierdut sansa de a fi inteleasa, am pierdut sansa de a avea o relatie de prietenie cu ei, o relatie bazata pe adevar, am pierdut sansa de a cunoaste ce insamna o relatie normala cu parintii, am pierdut sansa de a ma simti pretuita, am pierdut sansa de a simti ca ai mei au incerdere in mine, am pierdut sansa de a creste increzatoare in mine si oameni cu stima de sine din cauza umilintei si multe altele amare de care eu nu sunt vinovata dar cu care inca ma confrunt..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cunosc tot ce spui! Din pacate parintii nostri n-au realizat cat rau ne fac, dar mai trist e ca si acum mai sunt parinti care fac ca ei. Sper ca totusi sa se trezeasca la un moment dat, inainte de a fi prea tarziu pentru (relatia) cu copiii lor

      Ștergere